Sănătatea emoțională la școală: ce trebuie să știe părinții în 2026

Un copil care plânge dimineața înainte de școală. Un altul care „nu mai are chef de nimic.” O adolescentă care se retrage treptat din toate activitățile. Aceste scenarii nu mai sunt excepții — sunt parte dintr-o tendință pe care datele o confirmă la scară europeană.

Conform unui raport OMS publicat în noiembrie 2025, 1 din 7 copii și adolescenți din regiunea europeană trăiește cu o tulburare de sănătate mintală.¹ Prevalența acestor tulburări a crescut cu o treime în ultimii 15 ani.¹ Iar fetele sunt afectate disproporționat: 1 din 4 fete cu vârsta de 15–19 ani trăiește cu o tulburare de sănătate mintală.¹

Aceste cifre nu sunt despre copii „sensibili” sau despre o generație „răsfățată.” Sunt despre un mediu care pune o presiune fără precedent pe creierele aflate încă în formare.

Ce se întâmplă în România

Datele românești confirmă tendința europeană — și adaugă un strat local de gravitate:

• Aproape jumătate dintre copiii care au apelat la psihologii Salvați Copiii România în 2025 sufereau de anxietate, depresie sau tulburare emoțională²
• 1 din 4 copii (25%) cu vârsta 7-17 ani care au ajuns la specialiști în perioada 2023-2025 prezenta o tulburare emoțională — anxietate sau depresie — adesea corelată cu expunerea prelungită la rețele sociale²
• Peste 60% dintre preadolescenții și adolescenții consiliați de specialiștii Salvați Copiii aveau probleme severe de sănătate mintală, unele cazuri ajungând la tentative de suicid²
• 25% dintre copiii români se simt frecvent triști, iar 56% suferă des de oboseală³
• La nivel național, peste 22.000 de copii și adolescenți sunt înregistrați cu tulburări de sănătate mintală, cu o creștere constantă a cazurilor de anxietate și depresie în rândul grupei 7-18 ani⁴

Și poate cel mai îngrijorător lucru: copiii înșiși cer ajutor. La Forumul Național al Copiilor, participanții au transmis autorităților recomandări explicite — mai mult sprijin în școli, acces extins la consiliere psihologică gratuită și programe de educație emoțională.⁴

De ce crește problema

Nu există o singură cauză. Dar cercetarea identifică câțiva factori care se acumulează:

Ecranele și rețelele sociale

Un studiu UNICEF România din 2025 a confirmat o asociere puternică între timpul excesiv petrecut în fața ecranelor și scăderea stării de bine, cu creșterea riscului de anxietate și depresie.³ Nu este vorba de utilizare ocazională — este vorba de ore zilnice de expunere la conținut care compară, evaluează și ierarhizează.

Presiunea academică

Sistemul românesc de evaluare pune accent pe note și rezultate, nu pe proces. Un copil care ia 7 nu este „bine” — este „sub așteptări.” Această presiune cronică, venită atât din școală cât și din familie, generează anxietate de performanță care poate deveni debilitantă.

Lipsa suportului profesional în școli

Conform unei analize EduPedu din 2025-2026, unui consilier școlar din România îi revin, în medie, 756 de elevi — în loc de 500, cum prevede legea.⁵ Dar chiar și acolo unde consilierul există, doar 17% dintre elevi apelează la acesta.⁵

Motivele? Lipsa de încredere, vizibilitatea redusă a consilierilor — care sunt adesea prezenți doar 1-2 zile pe săptămână în fiecare școală — și teama copiilor că problemele lor vor fi comunicate părinților.⁵

Pandemia — efecte care persistă

Deși pandemia pare o amintire îndepărtată, efectele sale asupra sănătății mintale ale copiilor sunt cumulative, nu tranzitorii. UNICEF a documentat “situația deteriorării sănătății mintale a copiilor din Europa” care nu a revenit la nivelurile pre-2020.⁶

Cum recunoști semnele

Copiii — mai ales cei mici — rareori spun „am anxietate” sau „sunt deprimat.” Semnele se manifestă diferit în funcție de vârstă:

La preșcolari și clasele primare (3-10 ani)

La preadolescenți și adolescenți (11-18 ani)

Important: Oricare dintre aceste semne, izolat, poate fi o fază normală de dezvoltare. Devine îngrijorător când persistă săptămâni și interferează cu funcționarea zilnică — școală, prietenii, activități care înainte îi plăceau.

Ce poate face o școală

Cercetarea cea mai recentă arată că programele de educație socio-emoțională (SEL) au un impact demonstrabil — nu doar asupra stării de bine, ci și asupra performanței academice.

O meta-analiză publicată în ianuarie 2026, care a inclus 40 de studii și peste 33.700 de elevi din 12 țări, a demonstrat că participarea la programe SEL produce o creștere medie de 4,2 procente în performanța academică.⁷ Studiul, realizat de cercetători de la Yale, oferă „dovezi științifice riguroase că participarea la programe SEL nu doar întărește competențele sociale și emoționale, ci contribuie la câștiguri academice semnificative.”⁷

Concret, o școală care ia în serios sănătatea emoțională:

Integrează educația emoțională în curriculum

Nu ca o „oră” separată, ci ca un mod de a fi. Cum gestionăm conflictele? Cum exprimăm ce simțim? Cum cerem ajutor? Aceste abilități se învață — nu se „prind” prin osmoză.

Are personal dedicat și accesibil

Un psiholog care este prezent zilnic și pe care copiii îl cunosc este fundamental diferit de un consilier care apare o zi pe săptămână și stă într-un birou cu ușa închisă.

Creează un mediu în care greșeala e sigură

Un copil care se teme de nota proastă nu va mai risca să gândească independent. Un copil care știe că poate greși fără consecințe punitive va dezvolta reziliență — exact abilitatea de care are nevoie pentru viață, nu doar pentru școală.

Comunică proactiv cu părinții

Nu doar când „e o problemă.” Rapoarte periodice despre starea emoțională, nu doar despre note. Întâlniri în care se discută cum se simte copilul, nu doar cât a luat la matematică.

Ce poate face un părinte astăzi

Indiferent de ce oferă sau nu oferă școala, există lucruri concrete pe care le puteți face acasă:

1. Normalizați conversația despre emoții

Întrebarea „Ce ai simțit azi?” este mai valoroasă decât „Ce notă ai luat?” Nu cereți copilului să fie mereu „bine” — cereți-i să fie sincer. Și modelați acest comportament: spuneți-i când și dumneavoastră aveți o zi dificilă.

2. Observați schimbările, nu momentele

Un copil supărat într-o zi este normal. Un copil care se schimbă vizibil timp de săptămâni — doarme diferit, mănâncă diferit, nu mai vrea la școală — este un copil care are nevoie de atenție.

3. Nu minimizați

„Nu e nimic”, „ești prea sensibil”, „la vârsta ta eu aveam alte probleme” — aceste reacții, deși bine intenționate, transmit un mesaj clar: ceea ce simți nu contează. Și un copil care primește acest mesaj va înceta să mai comunice.

4. Stabiliți limite reale pentru ecrane

Nu restricții arbitrare, ci reguli negociate: cât, când, ce conținut. Și, mai ales, oferirea de alternative — un copil nu renunță la telefon dacă nu are altceva de făcut.

5. Cereți ajutor profesional când e cazul

Dacă semnele persistă mai mult de câteva săptămâni și interferează cu viața zilnică, un psiholog pentru copii nu este un semn de eșec — este un semn de responsabilitate. La fel cum mergeți la medic pentru o durere fizică, sănătatea emoțională merită aceeași atenție.

De ce contează școala pe care o alegeți

Sănătatea emoțională nu este o „opțională” pe care o bifezi pe lista de criterii ale unei școli. Este infrastructura pe care se construiesc toate celelalte — învățarea, motivația, relațiile, reziliența.

Un curriculum internațional precum Cambridge, care evaluează prin aplicare și argumentare mai degrabă decât prin memorare și reproducere, reduce structural presiunea inutilă. Când succesul nu se măsoară în câte informații reții, ci în cum le folosești, anxietatea de performanță scade — iar motivația intrinsecă crește.

Dar curriculumul singur nu este suficient. Contează cultura școlii: cum sunt tratate greșelile, cât de accesibil este sprijinul emoțional, cât de bine își cunosc profesorii elevii. Într-o școală cu clase mici, un profesor care observă că un copil s-a schimbat nu este un lux — este norma.

Concluzie

Sănătatea emoțională a copiilor nu este o modă și nu este o slăbiciune generațională. Este o provocare reală, documentată de OMS, UNICEF și cercetarea academică — iar România nu face excepție.

Vestea bună: nu trebuie să așteptați sistemul să se schimbe. Puteți începe azi — prin conversație, prin observație, prin alegerea unui mediu educațional care vede copilul ca pe o persoană completă, nu doar ca pe un elev cu note.

────────────────────────────────────────────────────────────

Vreți să aflați cum abordează IOANID School bunăstarea emoțională a elevilor? Explorați școala primară IOANID School, citiți despre grădinița IOANID School, sau programați o vizită pentru a discuta cu echipa educațională.

Surse

¹ OMS/WHO Europe — One in 7 children and adolescents in the WHO European Region lives with a mental health condition (who.int/europe/news/item/13-11-2025-one-in-7-children-and-adolescents-in-the-who-european-region-lives-with-a-mental-health-condition)

² Salvați Copiii România — via Curierul Național (curierulnational.ro/aproape-jumatate-dintre-copiii-care-au-apelat-la-psihologii-salvati-copiii-romania-in-2025

³ UNICEF România — Sănătatea mintală a copiilor și a adolescenților din România (unicef.org/romania/media/10911/file/)

⁴ Cotidianul

⁵ EduPedu — Consilierea școlară a elevilor din România (edupedu.ro/analiza-consilierea-scolara-a-elevilor-din-romania

⁶ UNICEF — A worsening mental health situation for Europe’s children (unicef.org/eu/press-releases/worsening-mental-health-situation-europes-children)

⁷ Yale School of Medicine / USC Rossier — Research Finds Social and Emotional Learning Significantly Improves Student Academic Performance (medicine.yale.edu/news-article/)